Lansare de carte-discurs2

    Marele nostru poet,Tudor Arghezi,referindu-se la talentul uman innascut,spunea:"Atunci cand scrii,deschide miezul si scoate din calimara,Universul".Si mai spunea ca "un fruct poarta in sine si varfuri ,dar si radacini"...

    Asadar,este imbucurator faptul ca Tudor Arghezi nu dauneaza grav sanatatii ci,din contra la umbra lui ocrotitoare se nasc si infloresc precum florile de primavara,multi tineri al caror har scriitoricesc uimeste...

   Scrierile acestor tineri reprezinta acea gura de aer curat intr-un secol al vitezei,al telefoniei mobile,al clonarii si al disputelor de orice fel.Este greu sa ne exprimam gandurile sincere si calde in public...uneori ne este chiar imposibil...Oare de ce,pana si mamei care ne-a dat viata si ne-a crescut,ne vine atat de dificil sa-i spunem:mama,tin la tine,mama,te iubesc?Si mai trist este insa faptul ca ne este mai usor sa rostim celor din jur:te urasc!...sau...nu meriti!sau...nu esti bun de nimic!decat...INTOARCE-TE,IUBITULE,TE VOI ASTEPTA LA NESFARSIT...TE IUBESC!cum zice autoarea...

   Scriitorul Gabriel Garcia Marquez spunea in Scrisoarea de adio:"Omule ,spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti...pentru ca nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete".

   Stefania a reusit sa faca acest lucru:prin cartea sa,ea ne incredinteaza simtamintele sale:a iubit,iubeste si...va iubi mereu.Unii oameni condamna sinceritatea,altii o lauda.Eu ii apreciez sinceritatea si,la randul meu,o laud si o felicit.Cartea ei,mai intai de toate,este un act de curaj.Rasfoind-o de curand,i-am spus:"Draga mea,omul caruia i te adresezi,trebuie sa fie un om fericit".A zambit complice...

   Citindu-i mai atent cugetarile,mi-am retrait si eu copilaria si primii ani ai adolescentei petrecuti tot in acest oras,Tg.Carbunesti.Mi-au revenit in minte anii de scoala,am resimtit primele bubuituri in cosul pieptului si parca l-am revazut pe colegul meu de banca,mereu ciufulit si fara dintii din fata pentru care insa,cu trecerea anilor,am ramas doar o vafa imagine.M-am gandit ca,in acea vreme,ar fi trebuie sa simt mai mult,sa traiesc mai intens si sa indraznesc mai mult.

     Si iara astfel,cuvintele se joaca printre amintirile noastre,dar nu mai pot intoarce timpul inapoi,iar dupa lecturarea cugetarilor Stefaniei am avut nostalgii,am revenit in prezent si am frematat la gandul ca...totusi..."DOARE ATAT DE MULT SAGEATA CU VENIN INFIPTA IN INIMA DE LA CINEVA DRAG"...

Prof. Daniela Babu

Lansare de carte-discurs1

   

     Stimati invitati,

   Va multumesc pentru prezenta dumneavoastra si sper sa nu regretati ca ati acordat putin din timpul dumneavoastra acestei lansari.

   Drumul pana aici nu a fost tocmai facil,eforturile depuse aflate sub forma de boboci in urma cu un an si jumatate au inflorit destul de grandios o data cu trecerea timpului,in special in ultimele saptamani.

   Aceste creatii reprezinta ecoul inimii,detasarea de lume,satisfactia proprie ca raul aduce uneori profit si de ce nu disparitia mastilor dupa care nu ma mai pot ascunde?

   Sunt convinsa ca fiecare dintre noi a iubit cel putin o data,in moduri diferite ce-i drept,a avut sentimente contradictorii si a dorit sa-si lase amprenta asupra ceva prin asta.Eu mi-am lasat-o pe foaie,stiloul a inceput sa-si creeze propria cale,trecand lent de la un rand la altul,iar gandurile transpuse s-au multiplicat.De aici a inceput totul...tot ceea ce sper este sa nu existe un final,ca stiloul sa nu imbatraneasca,iar eu sa raman aceeasi fetita puerila ce si-ar da oxigenul in schimbul iubirii eterne,pentru ca stiu ca nu o voi gasi;astfel voi continua sa scriu si poate sa incat cititorii care tind sa se strecoare prin praful vietii.

    As dori sa-i multumesc familiei pentru sprijinul acordat,prietenilor pentru incurajarile calduroase si nu in ultimul rand tuturor profesorilor in special doamnei Aurora Novac si domnisoarei Loredana Buca.

Cociorva Stefania Doriana

Încă visez

   Inca visez ca te voi mai avea inapoi,ca iti voi simti din nou chipul fin aproape de al meu,ca inima ta va bate puternic alaturi de a mea,ca sarutul tau va fi treptat mai dulce si ca ma vei inabusi cu tandretea ta,ca vei fii iubitor si ca va disparea-ntreaga lume,ca nu va mai conta nimic,doar eu,tu si aerul ce ne ajuta sa respiram si sa fim impreuna,doar noi ,iubitul meu…doar noi…te astept aici,dar asteptarea e apasatoare,nu e grea…e foarte grea.Eu sper ca te voi gasi candva langa mine,ca vei reveni si va cadea o ploaie de stele peste noi,ca vom chicoti din nou,ca mangaierile isi vor face loc printre ranile provocate,ca te vei schimba,ca orgoliul va fi nimicit,ca vei fii romantic...

   Esti visul meu fara de care nu pot dormi noaptea,esti totul si totusi nimic...Esti baiatul ce m-a facut sa-l iubesc,dar si sa-l urasc...esti floarea rara care s-a ofilit,esti steaua inexistenta pe cerul fumuriu...Inca visez...dar nici eu nu stiu ce...nu stiu daca te mai vreau inapoi sau te vreau departe...nu stiu daca trebuie sa plec sau sa raman...nu stiu daca sa zambesc sau sa plang...nu stiu daca sa iubesc sau sa urasc...si tind sa cred ca numai tu ma poti ajuta sa dezleg aceste enigme,dar...ai plecat,nu te mai vad!Acum m-am trezit...!