Aveam nevoie doar de sustinere,atat.Astfel m-as fi putut bucura pe deplin de reusite,de clipele extatice.Dar cum totul nu putea fi perfect,era absolut necesar sa te ivesti tu si sa ma distrugi,sa-mi distrugi sperantele,sa ma faci sa nu mai cred in talentele mele,in puterea mea de a merge mai departe,de a infrunta hazardul asa cum o faceam cand nu-mi erai alaturi.In aceste clipe nu te mai iubesc.Te vreau departe.Vreau sa pleci si sa ma lasi singura.Totusi…puteai fi mai subtil.Cred ca pot afirma cu tarie ca toate celelalte primite nu valoreaza nimic.Da…sunt ambitioasa,insa asta nu inseamna ca pot fi puternica la infinit si,indiferent de ce s-ar intampla,imi pot urma visurile.Nu mai pot continua,nu mai pot lupta.Am sa cedez si asta datorita tie.
Dragostea ta exorbitanta ma raneste…profund!refuz sa o mai primesc.
Revine treptat perioada in care vreau doar sa ma ascund,sa ma indepartez de acest rau ce ma nelinisteste.Imi doresc sa ma pierd si sa nu ma mai gasesti.
Gandurile-mi echivoce par sa nu-mi ofere liniste.Nici ele? Vreau sa se termine totul!Nu stiu daca mai rezist,pentru ca si eu incep sa devin sceptica,nu mai cred in mine.De-as putea controla totul,de s-ar intampla o minune si mi-as schimba caracterul...Sunt inca demoralizata.
Insa,cu certitudine,voi ramane aceeasi tanara ce sufera chiar si pentru nimic,ce isi varsa amarul in scris.