Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Dor inexistent



   Nu-mi dau seama cand s-a terminat perioada in care ma simteam murdara,anodina,perioada in care nu faceam altceva decat sa ma rog sa am parte de fericire,mai degraba de iubirea lui.Aveam nevoie de o privire care sa-mi hraneasca sperantele,nu una care sa ma intimideze,sa-mi deomonstreze ca treptat am devenit un nimeni.Aveam impresia uneori ca sunt iubita,inteleasa,iar alteori dimpotriva,respinsa,batjocorita.Credeam ca se foloseste de puerilitatea,de ingenuitatea si iubirea mea exorbitanta pentru el si intr-adevar asa era…

   Nu eram constienta ca voi inceta sa mai vreau sa uit,sa sufar si sa-mi doresc cu ardoare sa cunosc din nou iubirea...gresesc,nu sa cunosc din nou iubirea,pentru ca nici macar nu sunt convinsa ca am iubit candva,desi ma durea,ma omora durerea aceea si a durat atat de mult.Mi-a fost atat de rau...

   Acum mi-e mai bine,nu-mi mai lipseste,dorul e inexistent.Am alaturi pe cineva care ma iubeste,care ma face sa ma simt implinita,care-mi da puterea de a merge mai departe,de a infrunta hazardul,de a-mi infrunta vechile sentimente.Comparand cu fericirea aceea partiala,chiar aparenta,aceasta pare una rupta din eden,parca ireala,cu o infatisare mirifica.Ea a reusit,in mod uimitor si parca pe nesimtite,sa-mi aline ranile,sa-mi refaca pielea si inima.Acum pot spune ca sunt intr-adevar fericita,fara nicio retinere.Imi doresc sa continui sa zbor pe aripile acestei fericiri,sa ma-ncalzesc cu ea,sa o simt mereu aproape,sa nu o pierd.

   Uneori,cred ca nu merit ceea ce am,cred ca am luptat prea putin,ca scepticismul meu si imprevizibilitatea reusesc adesea sa ma-ntoarca din drum si sa gresesc din nou,sa ma pierd prin praful vierii fara vreun rost.M-as schimba daca as abea oportunitatea.M-as modela intr-un mod total distinct,astfel incat dorul acela sa fie cu adevarat inexistent.

joi, 2 decembrie 2010

Momente



   Sunt momente in care ai vrea sa te intorci,sa poti face compromisuri,sa poti lupta indiferent de motivele care te pot face sa renunti.Beatitudinea in care traiesti nu ti-o poate fura nimeni,e a ta pana in clipa in care renunti TU la ea,constient sau nu.

   Poate gandurile-ti(sau,mai degraba,sentimentele) sunt echivoce,poate buzele-ti arse de amar au nevoie de un gram de miere.Pare ca totul sa se fi schimbat:banalul a devenit complex,iubirea s-a transformat intr-un sentiment nepur si simplu,ura a urcat pe scara intensitatii la cel mai inalt nivel.

   Privirile celorlalti sunt atat de ambigue,chipurile inexpresive,trupurile lipsite de orice admiratie;poate au ceva frumos,insa au cunoscut arta disimularii.In plus,ezitarile tale nu par a avea un final,continua in nestire.Putere…puterea de a merge mai departe,de a fi indiferenta,de a lupta doar pentru propriile interese,in ce desert a disparut ea acum?

   Zarea pare a fi sumbra,norii(inexistenti) par a aduce furtuni(in inima).Iar pesimismul!Nu va disparea nicicand.Din nou pesimism,dar soarele parca-ti surade.Doar inchide ochii!

   Sunt momente in care ai vrea sa te opresti pur si simplu,sa nu mai faci nimic,doar sa…taci.Taci!Ai vrea doar sa privesti,sa simti,sa cugetezi si…sa iubesti din nou!Da…sentimentul acela ce te conduce spre extaz a disparut de ceva vreme;inima se simte si ea pustie uneori,iar gandurile nu mai pot privi decat in directia lucrurilor insignifiante,pentru ca celelalte au disparut.    Ai vrea adesea sa te scurgi ca nisipul pe sticla unei clepsidre sparte,ajungand apoi sa te ineci in valurile azurii ale marii.

   Sunt momente in care ai vrea doar sa respiri linistita si sa privesti frumosul,fara a mai implica altceva.