De ce indispensabila existenta zilelor in care nu te intelegi nici macar pe tine,in care iti simti trupul tot mai greu,iar buzele tanjind dupa un strop de viata?Imi doresc sa ajung intr-un loc in care sa existe cineva ca sa-mi poata oferi toate raspunsurile de care am nevoie,inainte de a fi prea tarziu.
Ce rost are azi daca persoana care iti poate construi un zambet pleaca sau nu e langa tine?Ce rost are azi daca persoanele care ar fi trebuit sa te iubeasca nu o fac?Ar fi trebuit ca fiecare sa primeasca ceea ce merita,nu sa fie totul injust.Primesc eu oare ceea ce mi se cuvine?
Ce rost are azi cand nu ne putem hrani doar din prezent si aspiratii,cand suntem deseori dependenti de trecut?Vor exista mereu clipe in care am face orice pentru a retrai trecutul,pentru a ne fi dor,pentru a ne metamorfoza ,pentru a da timpul inapoi sa schimbam anumite decizii,anumite fapte.Este inutil sa spunem ca orice “azi” poate fi trait fara a ne gandi la consecintele faptelor noastre,fara amintiri.