Este cu neputinta sa fii sincer cu ceilalti pana nu ai invatat sa fii cu tine insuti – Maurice Maeterlinck
Sinceritatea nu inseamna ca tot ceea ce spui sa fie adevarat,ci totodata ca tot adevarul sa fie revelat,sa nu existe vreo farama de minciuna,vreo farama de ceva ce l-ar putea rani pe cel de langa tine.
Pe de o parte,lipsa sinceritatii,minciuna,te poate imbolnavi,te poate corupe.Iti este aproape imposibil sa-i spui adevarul celui de langa tine,cand tu nu faci altceva decat sa te minti singuri,sa te imbeti cu stropi ai amagirii.Minciuna iti devine,astfel,indispensabila,ti se strecoara in sange si continui sa eviti adevarul,sa nu fii sincer,sa minti,sa nu mai poti fi responasbil,pentru ca a nu fi sincer inseamna,in cele din urma,a nu mai fi rational.
Pe de alta parte,consider ca minciuna poate fi constructiva,cu ghilimelele de rigoare.Sa spunem ca,odata cu trecerea timpului,simti ca nu mai este cum era,ca totul este schimbator,evanescent,chiar si ceea ce-ti apartine,ceea ce are o importanta deosebita.Esti dezamagit,incerci sa-ti ridici capul,sa lupti si sa spui ca poti,ca vrei sa continui lupta chiar si cu riscul de a cadea din nou.Atunci incepi sa spui:”Pot merge mai departe.Totul va fi cum imi doresc”.Aceasta fraza poate fi o minciuna,nu?Esti constient ca totul va ramane la fel sau chiar se va inrautati.Cu toate acestea,incerci sa lupti,sa te minti inutil ca nu vei mai fi dezamagit,ca iti vei schimba ochii pentru a privi altfel.
Prin urmare,minciuna,de data aceasta,te poate ajuta sa uiti raul,sa-l domini tu,sa nu te lasi inselat,sa iti poti trai viata fara complexe,fara a te gandi ce urmeaza sa se intample sau a te gandi ca cineva nu e intocmai cum iti doresti tu.In acele momente,cred ca nu trebuie sa fii sincer,dimpotriva.
In concluzie,minciuna,ca orice altceva,are doua taisuri.In functie de circumstante,poate fi condamnata sau nu.A te salva nu inseamna neaparat a fi sincer.Sinceritatea poate fi deseori distructiva.
Este necesar sa stii sa fii rational si,in acest caz,vei stii,cu certitudine,cand trebuie sa fii sincer si cand nu…
P.S. Imi cer scuze pentru aceasta perioada lunga in care nu am mai postat nimic.Voi face tot posibilul sa revin curand cu mai multe postari.
mesi mult pentru aceste ganduri superbge.. iti doresc sa reusesti in noul sa atragi si mai multi cititori) eu insa sper sa resuesc sa castig premiul cel mare la pariuri sportive ca sa reusesc sa-mi dedic si eu un pic de timp hobby-urilor mele)
RăspundețiȘtergereEste cea mai importanta sinceritatea!!:X
RăspundețiȘtergereUnii pot trai cu minciuna foarte usor...chiar uita realitatea si isi creeaza lumea lor traind in minciuna
RăspundețiȘtergereUnii se mint atat de mult incat intreaga lor viata este o minciuna iar ei cred in ea.:)
RăspundețiȘtergeresi sunt din ce in ce mai putine persoane sincere:|
RăspundețiȘtergereE cea mai de pret:x
RăspundețiȘtergereE nasol daca ajungi sa ai viata o minciuna :P
RăspundețiȘtergereEste atat de importanta sinceritateaa:x
RăspundețiȘtergerefoarte frumos articolul!
RăspundețiȘtergereFoarte frumos articolul tau...si poza aia e superba! :)
RăspundețiȘtergere:) Minciuna te face puternic.te face sa crezi ca esti la conducere..dar din pacate nu este asa iar adevarul oricat de dureros ar fii e cel care te salveaza mereu..
RăspundețiȘtergereSinceritatea este cea mai importanta ;)
RăspundețiȘtergeresinceritate! e o calitate pe care foarte putini o au...din pacate:|
RăspundețiȘtergereSinceritatea este salvarea oricui o vrea..:)
RăspundețiȘtergereE cea mai valoroasa calitate ...sinceritatea!!:x
RăspundețiȘtergereNu exista persoana sa fie pe deplin sincera...
RăspundețiȘtergeresinceritatea nu creeaza probleme si aduce doar fericire!
RăspundețiȘtergereCe poza minunata :)
RăspundețiȘtergeredaca esti sincer ai parte de fericire si multe alte beneficii;)
RăspundețiȘtergerePentru unii minciuna face parte din viata lor de zi cu zi...
RăspundețiȘtergerefoarte frumos articolul!
RăspundețiȘtergereE cea mai importanta!!!:)
RăspundețiȘtergereFoarte adevarat articolul...sinceritatea valoreaza mult..nu multi au calitatea aceasta!:)
RăspundețiȘtergeree foarte bine ca atunci cand ai o relatie cu alte persoane sa fi sincer...minciuna nu afce altceva decat sa strice tot ce e frumos:)
RăspundețiȘtergerefoarte frumos...la cat mia multe articole din acestea!
RăspundețiȘtergereEste foarte buna sinceritatea :P
RăspundețiȘtergeresinceritate...atat de greu este de intalnit!
RăspundețiȘtergereDaca nu esti sincer cu tine insuti e mai greu sa fii sincer cu cei din jurul tau...
RăspundețiȘtergerefolosesti cuvinte mari pentru o teorie relativ simpla! singura persoana cu care trebuie sa fii sincer esti tu insuti! in rest nimeni nu trebuie sa stie adevarul total, pentru ca unele adevaruri dor inutil!
RăspundețiȘtergereImi place tare mult poza cu foarea :)
RăspundețiȘtergereSunt persoane care traiesc intr-o permanenta minciuna si sunt depasitit de realitate ...
RăspundețiȘtergereCea mai mare calitate a unei persoane e sinceritatea!!:)
RăspundețiȘtergeresuper articolul!
RăspundețiȘtergeree atat de importantaa!!:X
RăspundețiȘtergereIndiferent de greutatea adevarului..el intotdeauna iti ia de pe suflet piatra descoperirii minciunii..:)
RăspundețiȘtergereSinceritatea este o calitate de multe ori ...
RăspundețiȘtergereEste un lucru atat de important!
RăspundețiȘtergereNu exista persoana 100% sincera, sa crezi asa ceva e ca si cum ti-ai pune singura streangul de gat...
RăspundețiȘtergereNu prea se mai gaseste asa ceva
RăspundețiȘtergereda..chiar asa e!
RăspundețiȘtergereEu nu sunt de acord cu minciuna deloc..mai bine sincera si nesuferita decat mincinoasa si placuta de toti..Dont like me?Fine,I was not born to impress you..:)
RăspundețiȘtergereSinceritatea este o calitate care nu multi o detin!
RăspundețiȘtergereDeci minciuna nu e buna deloc..sau poate putin?dar mai bine deloc..
RăspundețiȘtergeregreu mai gasesti aceasta calitate la persoanele din jurul tau si totusi este atat de importanta in viata si in relatiile noastre
RăspundețiȘtergereAceasta calitate se pierde usor usor...
RăspundețiȘtergereNu exista persoana sincera pe deplin...
RăspundețiȘtergereImportant nu e sa spui ceea ce gandesti..ci sa gandesti ceea ce spui..:)
RăspundețiȘtergeresinceritatea e calitatea cea mai de pret a unui om!:)
RăspundețiȘtergereE mai bine sa fii sincer si apreciat cu adevarat!:)
RăspundețiȘtergereDaca ai aceasta calitate, esti un om tare bogat ;)
RăspundețiȘtergereMinciuna e ca banul..iti ia mintile...si nu mai vrei nimic altceva...:)
RăspundețiȘtergereeste foarte importanta sinceritatea in orice relatie
RăspundețiȘtergeresinceritatea este stalpul oricarei relatii:de prietenie sau un cuplu
RăspundețiȘtergerePrea putini pot fi sinceri
RăspundețiȘtergereIntotdeauna este bine sa fii intai sincer cu tine, si apoi cu cei din jur. Minciuna are intotdeauna picioare scurte.. De la o minciuna care pare inofensiva, poti face foarte mult rau celor din jur, poate chiar si tie ..
RăspundețiȘtergereCe floricica draguta :)
RăspundețiȘtergeremai bine esti sincer si spui adevarul oricat de dureros ar fi decat sa minti pentru ca o minciuna trage dupa ea una si inca una si tot asa.
RăspundețiȘtergerePrea putini sunt sinceri
RăspundețiȘtergereun lucru atat de important dar pe cale de disparitie din pacate!
RăspundețiȘtergerebun articolul tau.conteaza mult sa fi sincer atat cu tine cat si cu persoanele din jurul tau :)
RăspundețiȘtergerein ziua de astazi nu stiu cate persoane mai sunt sincere,si daca gasesti una cel mai bine e sa faci in asa fel incat sa nu o pierzi:)
RăspundețiȘtergerecateodata e buna si o minciuna dar cel mai important e sa fi sincer cu persoanele din jurul tau pentru ca daca la un moment dat se va afla adevarul nu iti va fi bine deloc.
RăspundețiȘtergereUneori ajung sa cred ca toata viata noastra e o minciuna..
RăspundețiȘtergereCea mai de pret calitate este sinceritatea..putini o detin..multi o ocolesc..
RăspundețiȘtergereeste foarte important sa fi sincer cu o persoana pentru ca in acelasi timp esti sincer si cu tine
RăspundețiȘtergereadevarul ca tot ceea ce tine de aceasta lume este relativ. dar daca oamenii pot sa gasesca o cale de a cadea de acord...adevarul meu, cu adevarul tau , cu adevarul lui poate sa defineasca adevarul nostru. asta pentru ca fiecare detine propriul adevar in functie de calea pe care o urmeaza. oamenii, intamplarile, esecurile, suferintele ne definesc drumul pe care suntem si ne ofera propriul adevar. "ochii omului vad in exterior ceea ce il framanta in interior" emil cioran
RăspundețiȘtergereSa invatam sa fim sincerii!
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergerePRIMITIVA ICOANĂ - THE PRIMITIVE ICON
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Din volumul “Versuri alese / Selected Poems”
sau “ Greutatea sângelui”, Editura ULBS, 2015
Ca s-o subjugi, îi răstigneşti
fiinţa pe-o icoană-albastră,
i-aduni lumina şi-I furi evul,
tot semănând pe cer alt cer,
o creşti în el- tâlhar adamic…
spre turnul crist când o îndemni
la-lcovul cald al închinării
din japsul marmorei selene,
i-oferi în rost iubiri lactee,
prin vene-i sângerând cărări…
tăcerii, mag, i-alergi fiorii:
În vocea plânsă - noi ecouri-
galactic silf siren pe larguri,
creşti tot plăcerile de margini
pe vidul care-l scazi cu zorii…
lumina de i-o sorbi din poală
în nostalgii şi-o porţi icoană
în eritrin, o săruţi goală
pe frunte, albi irişi să răsară
şi Luna-n straie chihlimbare
din valuri de topaz, smaralde
Înşiri pe-ntinsu-i să-l acoperi…
eşti firea-n ea, tremolă-n patimi
cu-n crug în dioptaz, sălbatic,
stea-n galaxii cu chip romantic….
Sibiu, 3.03.1988
RăspundețiȘtergereLITERATURA, volumul „ FULGERÂND TĂCEREA”,ciclul
„TEMPLE ÎN ZORI”, Gheorghe Apetroae Sibiu
DOR DE VEŞNICII
Azurul boraciu l-ai acoperit cu roze -
ziua ta cu văl de sărutări parfumate,
iar în munţi, pe liniştea serilor,
în corul erelor ajuns, cu Chaterton
şi cu muzele lui ai învăţat
din flaut să cânţi, alături de izvoare,
cu multă iubire, lui Thetys ...!
... ardeai în inima ei, necuprinsu-i marin:
sângele neînceput din silicea recifului
era un alt cuvânt sfinţit cu armonii:
sonanţele fericirii în game de cer auzite… .
Furtunile de atunci le-ai alungat,
destrămându-le: timp al tău - netimp
pe albastra celestină pădure ;
iar Soarele, în travertin, l-ai dezbrăcat
uşor, ca pe un copil, visând de început,
cu privirea-i de corindon zâmbind,
l-ai învelit în linţoliul tău de... neguri…
Ai strâns în braţe mereu lazurul zării
dar şi mijlocul cerului axiniu
din nopţile cu evantaie selene...
mereu în plutirea nisipului - stelelor
vibrezi sideral, arzând în recele adânc...,
uşurinţa în zbor ai luat-o, de atunci,
de la păsările cu aripi de flăcări…!
Tu, nicicând nu ai abătut naiadele -
surorile tale, de la noile izvodiri:
pâraiele repezi, în jasp, sfen şi crisoberil,
le-ai condus în cântec printre stânci
le-ai slobozit fulgerate de cer
în dorul tău aprins de veşnicii - cu ele să cânţi
de atunci, melodii de pe portative de stele….
E PRIMĂVARĂ ÎN CERUL DIN SUFLETUL TĂU
RăspundețiȘtergereGheorghe Apetroae, Sibiu
Din regatul mileric al stelelor, căzut în iubirea florilor,
cerul, în slavă, în patul lor a intrat cu sinea lui în sinea ta...
e linişte acum şi-n glasul tău solar de după zbucium...!
din tăcerea lui îi înţelegi ultimile cuvinte de iubire, dorul
slobozit de steiul stâncilor în febra de miresme ale vieţii...
În lumina trecerii alergi alături de duhul meduzelor, al mării...
Din cercul cerului ce-i ţine legaţi la masa muntelui,
înţelegi dorul păstorilor, coborând turmele de mioare...
cauţi razele despletite din ele, în tine, vlăguite de putere...
Din frunzişul fagilor se ivesc în triumf, îngerii zărilor...
La timpul vieţii ce fibrează în nemurire, sfinţii întineresc
urcând în patimi selene deasupra norilor travertini,
în vârtejuri atât de sonore.. gem şi bocesc cu urlete
de rătăcire în haite - lupi strecuraţi în turmele de flăcări...
E primăvară în cer...! Te cheamă în slavă Jupiter!
Crinii albaştri răsăriţi din sufletul stâncilor - serafimi,
îşi risipesc balsamul, râuri de pasiuni telurice - sărutul
în patul în care -s ajunse să doarmă despărţite spiritele...
Tu visezi adânc, în cântec de pasăre..., sub freamătul brazilor
ritmează în ierburi moi chemările pe şesul frunţii tale,
dar, tu, culegi fulgerul spadei intrat în pieptul jăruit de
triumful gândirii celor veniţi cu setea ştiinţei minerale,
atunci când păstorii astrelor flueră din lumină, eterul...
În dansul fulgilor căzuţi în rugă- îngeri agăţaţi de sânii stâncii
sorb iubirile aprinse în răcelile inimii tale stinghere,
joacă solar cu Luna zările ostenite de patimi în roze,
rătăcesc şi bolesc împreună cu demonii, în tortura vântului...!
Crucea din marginea pădurii s-a înlăcrimat cu izvoarele
Negurii, fericindu-te şi înspumându-ţi cu frumuseţi,
privirea gândului tău..., în cerul din duh, primăverile...!
Tărtărău, 10 august, 2000