A ta revenire in trecut

   Sa stii ca iubirea nu mai exista,cel putin pentru tine.Iubesc si ceea ce iubesc nu-ti poarta numele...am aspirat la o fericire care sa nu te implice pe tine,la nutrirea unor sentimente de dragoste pentru altul si sa stii ca am reusit.Poate uiti un lucru : am obtinut mereu ceea ce mi-am dorit,chiar daca uneori timpul nu-mi era un aliat,chiar daca erau atatea amintiri care-mi reveneau in minte.Nu voi inceta niciodata sa sper,sa visez si,mai presus,de toate,sa fiu ambitioasa.Voi lupta impotriva ta,impotriva a tot ceea ce-mi face rau.

   Sunt atat de fericita acum,am zis-o candva si astazi sunt mai convinsa ca oricand ca ingerul meu pazitor imi va sterge mereu orice urma de regret,de lacrima,de o iubire care nu ar fi trebuit sa existe : « Nisipul din clepsidra se va scurge in favoarea mea ».Ei bine,a venit clipa aceea,acum mie imi e bine,iar tie iti este rau.Acum tu esti cel care-si regreta greselile.Iti doresti ceea ce ai pierdut,chiar daca este foarte probabil ca nici macar tu nu vrei sa accepti asta.

   Cat de frumos imi e zambetul acum,ce bun e gustul invingerii!Asteptam cu nerabdare clipa in care voi triumfa,pentru ca stiam ca va veni curand,clipa in care,in sfarsit,voi simti cum suferi,cum lacrimile iti vor sterge chipul,cum universul tau se va invarti doar in juru-ti,cum vei regreta ca ai oferit prea multa iubire,ca nu ai fost indiferent cand trebuia,ca nu ai impus anumite cerinte,ca ai acceptat sa fii prins in mrejele unei persoane malefice,unei persoane care doar isi urmarea scopul.

   Bingo !Am castigat !Singura diferenta este ca eu m-am vindecat...tu...vei cere mereu ceea ce ai pierdut,voluntar sau nu,ceea ce ai lasat sa-ti scape sau ceea ce nu ti-a apartinut niciodata.Ce simti ?Ura,dispret ?Sau iubire ?Cate sentimente...cate ganduri...intentii...aspiratii...

   Simti ca persoana de alaturi nu a fost franca,ca ti-a luat si ultimul strop de iubire,ca ti-ai pierdut chiar si respirul,clarul ochilor,luminozitatea chipului,dulceata buzelor,asa-i ?Simti ca vrei sa revii in trecut,ca sentimentele de iubire,pe de o parte,si cele de ura,pe de alta parte,sunt pregatite pentru a intra intr-un atroce conflict...cata umilinta !

   Sincer,nu credeam ca voi spune asta,insa,ador sa stiu ca suferi...Shh...nu a auzit nimeni !Am spus-o in soapta !Stiu ca orgoliul nu-ti permite ca ceilalti sa-ti afle adevaratele sentimente.Pentru tine,orgoliul este cel mai important...

  Imi vei mai auzi soaptele,iti voi repeta la nesfarsit:Ador sa stiu ca suferi,ador sa stiu ca suferi,ador sa...

Intitulat:fara nume

  Sunt atatea lucruri pe care as vrea sa le spun,insa nu sunt hotarata in totalitate ca merita sa le mentionez.Unele nici nu ar trebui sa mai existe.


  De exemplu,nu ar mai trebui sa ma gandesc la el dupa toate atrocitatile pe care mi le-a spus,de care a dat dovada.Practic,am fost doar o carpa pentru el,o carpa pe care o folosea doar pentru a-si sterge pantofii.Cat de ingenua,cat de puerila am putut fi!Nu puteam sa ma indepartez atunci cand simteam ca durerea ma ardea pe dinauntru?Nu!Trebuia sa ma incapatanez,asa cum o fac de fiecare data,de altfel.

  Nu ar fi trebuit sa ma hazardez intr-o astfel de relatie,intr-una in care doar eu eram dispusa a face compromisuri,in care doar eu iubeam,caci sentimentele lui au fost dintotdeauna fariseice.Cel putin,asa cred acum.Inainte ii dadeam crezare.Ma cuibaream in bratele lui puternice,care doar aparent imi ofereau protectie.Ii priveam clarul ochilor,pentru ca apoi sa-i umezesc buzele arse de o vipera.Sau...doar de una?Nici nu-mi mai pasa.

  Prefer “mai bine”(cum spun adesea multi) —nici in astfel de momente nu pot sa nu critic,sa nu corectez,sa nu tac—sa sufar in obscuritate fara ca tu,el sau altii sa ma vada.Desi iti revelez sentimentele,gandurile mele,nu poti avea niciodata certitudinea ca nu te mint.Poate caracterul meu e atat de diferit fata de cum vreau sa para.Poate sunt mult mai puternica decat las impresia,insa inecata in atat amar vreau si-un gram de miere,pe care nu stiu de unde mi-l pot procura.

   Prefer sa fiu franca,sa spun ceea ce simt,iar cuvintele mele sa patrunda in sufletul multora,insa nu si in cel al persoanelor impasibile.Pe ele le urasc!Asa era si el...un tip impasibil care nu avea decat un singur scop.Demomule,mi-ai rapit inima!Sa stii ca o vreau inapoi,vreau sa iubesc,sa fiu inundata din nou de o multitudine de sentimente nobile;imi doresc ca zambetul meu sa prinda viata si sa zbor spre inaltul cerului ca o pasare ce a fost mereu inchisa intr-o colivie si acum descopera culorile vietii,verosimilului.Nu vreau sa ai ceva de-al meu,caci eu am aruncat tot ce detineam si-ti apartinea.Elibereaza-ma,acum,chiar daca e atat de tarziu!

   Pe de alta parte,nici despre scepticismul meu nu ar trebui sa vorbesc,pentru ca astfel continui sa fiu neincrezatoare,incetez a mai lupta.Ma intreb adesea daca in aceasta lume sordida mai are vreun rost sa lupti.Pentru ce ar trebui s-o fac,cand nimic nu ma motiveaza,cand,dimpotriva totul este impotriva-mi?Am luptat mult timp cu atatea lucruri pentru ca,intr-un final,sa realizez ca totul a fost inutil,ca indiferent cat de puternica si ambitioasa sunt,totul reincepe.E ca o clepsidra care este intoarsa la nesfarsit.Cand nisipul doar ce incepe sa se scurga in cealalalta jumatate,nimeni nu se grabeste,toti sunt pasivi si lasa ca totul sa decurga de la sine pentru ca pe final,cand aproape “vine timpul” sa se lamenteze,sa fie incordati,stresati.

   Iar firele de praf isi reia cursul.De ce este totul atat de monoton?De ce suferinta nu poate sa devina macar acum,daca nu a fost de la bun inceput,evanescenta ?Si iar aduc vorba de el.Nu ?La ce alt tip de suferinta m-as putea referi ?Doar aceasta nu am putut-o percepe vreodata drept una efemera.Ah !Cat de dificil este !Cat de sordid iti e acum clarul ochilor !Cat de amare iti sunt buzele !Nu mai sunt motivata sa ti le sarut.Nu te mai…iubesc,ador,doresc,simt,privesc,vad.Nu te mai vreau langa mine.Dispari !Vreau sa nu mai existi,demonule !

   Cel mai potrivit ar fi sa ma opresc aici.Poate voi mai continua candva.Oricum,toate lucrurile ar trebui sa le pastrez pentru mine.Nu exista niciunul care ar trebui divulgat…sau poate da…mi-e dor !Mi-e atat de dor!Nu voi spune,insa,de ce,de cine...


P.S. Interviu cu mine: http://gorjexclusiv.ro/social/scriitoare-la-17-ani.html