Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere.

joi, 9 septembrie 2010

Dificultati



   Inca de cand erai in burtica mamei,erai trist,deceptionat de ceea ce simteai,pentru ca simteai intentiile ei,simteai ca vei deveni o mica pacoste,ca poate din cauza ei esti uneori atat de mohorat.Deceptiile,realitatea aceasta cruda te face sa nu mai ai sperante,sa nu mai visezi,chiar si inutil,sa-ti amintesti doar clipele in care lacrimile-ti parcurg fiecare portiune a buzelor tale,nu cele in care poate imbratisai euforia.Poate ti-ar fi placut sa nu fi asa,ti-ai fi dorit sa primesti mai multa iubire...

   Pe de alta parte,iti lipsesc alinturile si imbratisarile ce-ti alinau candva,cumva,durerea...acum si ele au disparut,s-au pierdut prin aceasta ceata taioasa.Te simti atat de singur,ca de obicei...si e atat de greu ca nu poti impartasi aceasta durere nimanui,ca trebuie(sau nu?) sa te inchizi in tine,ca plangi fara sfarsit,ca esti acelasi copil care plange pe melodii lente,care nu inceteaza sa se simta vinovat chiar si pentru cele mai bune lucruri,care poate merita mult mai mult decat are,care tremura de durere...

   Acest copil,care esti tu,are nevoie doar de protectie,iubire si respect,lucruri care nu le poate gasi niciodata laolalta.Esti atat de pueril atunci cand pari invidios pe cei care traiesc povesti de iubire,insa doar in filme...tu esti constient ca asa vei continua,ca vei fi sceptic,inconstient,pueril,prea iubitor,grijuliu si inainte de toate un om care stie sa iubeasca din toata inima...

Un comentariu:

  1. RE : Momente !

    O dovada de lasitate e fuga de propriile dureri !
    Ar trebui sa ne infruntam durerile sa trecem peste ele sa nu le lasam sa ne afecteze...

    Cu totii suntem lasi chiar daca vrem sau nu !

    RăspundețiȘtergere