Dor inexistent

   Nu-mi dau seama cand s-a terminat perioada in care ma simteam murdara,anodina,perioada in care nu faceam altceva decat sa ma rog sa am parte de fericire,mai degraba de iubirea lui.Aveam nevoie de o privire care sa-mi hraneasca sperantele,nu una care sa ma intimideze,sa-mi deomonstreze ca treptat am devenit un nimeni.Aveam impresia uneori ca sunt iubita,inteleasa,iar alteori dimpotriva,respinsa,batjocorita.Credeam ca se foloseste de puerilitatea,de ingenuitatea si iubirea mea exorbitanta pentru el si intr-adevar asa era…

   Nu eram constienta ca voi inceta sa mai vreau sa uit,sa sufar si sa-mi doresc cu ardoare sa cunosc din nou iubirea...gresesc,nu sa cunosc din nou iubirea,pentru ca nici macar nu sunt convinsa ca am iubit candva,desi ma durea,ma omora durerea aceea si a durat atat de mult.Mi-a fost atat de rau...

   Acum mi-e mai bine,nu-mi mai lipseste,dorul e inexistent.Am alaturi pe cineva care ma iubeste,care ma face sa ma simt implinita,care-mi da puterea de a merge mai departe,de a infrunta hazardul,de a-mi infrunta vechile sentimente.Comparand cu fericirea aceea partiala,chiar aparenta,aceasta pare una rupta din eden,parca ireala,cu o infatisare mirifica.Ea a reusit,in mod uimitor si parca pe nesimtite,sa-mi aline ranile,sa-mi refaca pielea si inima.Acum pot spune ca sunt intr-adevar fericita,fara nicio retinere.Imi doresc sa continui sa zbor pe aripile acestei fericiri,sa ma-ncalzesc cu ea,sa o simt mereu aproape,sa nu o pierd.

   Uneori,cred ca nu merit ceea ce am,cred ca am luptat prea putin,ca scepticismul meu si imprevizibilitatea reusesc adesea sa ma-ntoarca din drum si sa gresesc din nou,sa ma pierd prin praful vierii fara vreun rost.M-as schimba daca as abea oportunitatea.M-as modela intr-un mod total distinct,astfel incat dorul acela sa fie cu adevarat inexistent.