Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere.

luni, 10 ianuarie 2011

Dor



   Dor…dor de tine,dor de noi!Mai e putin…asa ai zis de cand am plecat si simteam ca afirmatia ta nu e plauzibila,ca ma minti.Da !M-ai mintit!    Altfel cum iti explici ca departarea asta ma durea atat de tare,si sa stii ca mi-a facut rani care mi s-au impregnat adanc in piele,ca timpul asta nu-i deloc scurt cum insinuai?Speram ca-ntr-o zi sa te-ntalnesc din nou,sa-ti vad ochii lucinzi ca de fiecare data cand te priveam...

    Timpul nu era scurt,iubitel...Simteam ca era mai lung,ca treptat prindea aspectul de ceva de care nu te mai puteai agata,in care nu mai credeai.Gata!Il etichetasem...obiectul intangibil,niciodata efemer(Nu mai era ca alte dati cand disparea pe nesimtite,ca atunci cand te sarutam,te mangaiam.Nu!Nu mai era efemer.Dimpotriva!Statea pe loc,parca obiectul acesta ma privea lasciv,incerca sa ma faca sa cred din nou in el!Fir-ar!Reusise sa ma seduca!).De fapt,el chiar era intangibil.Cum pot crede ca-l pot atinge,pe el,acest norisor,acest fir de praf,acest...timp!Dar efemer?Efemer a fost dintotdeauna,ce-i drept...

   Acum cred si-n tine...renunt la ideea de a ma fi mintit vreodata!Stiu din nou ca sunt totul pentru tine si nu ai fi capabil de o asemenea atrocitate...

   Mai e putin,iubitel!Pot spune si eu asta acum si o spun din inima...Am asteptat atat...s-au ivit atatea lacrimi,au disparut.Au fost zambete puerile,altele doar fariseice.Au fost sentimente pure,iar altele...si mai pure.Acestea intr-adevar nu puteau fi metamorfozate...in fine!Au fost atatea care au venit si au plecat sau au ramas.Cert e ca acum nu mai conteaza.Ceea ce e important e ca te voi revedea curand,cu acelasi zambet pe care-l ador,cu privirea-ti tacita care-mi spune ca buzele tale au nevoie de ale mele,cu optimismul si sprijinul tau,cu tot ceea ce ador...

   Te vad.Ma astepti.Ma privesti.Te indrept cu pasi marunti catre mine si-mi spui ca ti-a fost dor de mine...
   Eu...eu nu spun nimic.Ma emotionez.Inchid pleoapele pentru a nu plange.Te-mbratisez.Te sarut...
   Plecam amandoi,impreuna de aceasta data.Ne uitam in spate si uitam perioada in care departarea ne-a fost dusman amandurora.Uitam chiar si afirmatia aceea care acum imi pare stupida:”Mai e putin”...

    Te iubesc!

7 comentarii:

  1. Frumos ! :x Poate ca a meritat asteptarea , cu toate ca nu mi`as mai dori inca odata ! :))
    Te iubesc gargarito ! Continua sa scrii asa , deoarece o faci bine ! Te ador ! :* :x

    RăspundețiȘtergere
  2. nice :X ..frumos topicu' ..e frumos sh adevarat :) ..se pare k ai trait tot ce ai scris :)..sper k ai sa ajungi departe :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Mersi frumos pentru aprecieri.Si eu sper sa ajung departe.

    RăspundețiȘtergere
  4. unde vrei sa ajungi ?? ? cat de departe :D ... ?? ?

    RăspundețiȘtergere
  5. Hmmm...destul de departe,acolo pana unde se poate ajunge,insa nu stiu daca o sa reusesc:D.De ce intrebi?

    RăspundețiȘtergere
  6. Dorul vine ..si fuge...si apoi iar vine..te tine mereu in priza..:)

    RăspundețiȘtergere