Delir

  Speri…visezi…privesti si iti pleci privirea caci stii ca visele nu pot deveni niciodata realitate,oricat de mult ti-ai dori,stii ca poate subconstientul nu-ti permite asta.Cum poti reusi ceva daca nici macar nu esti convinsa ca poti ajunge cel putin pana la jumatatea drumului?Dar cum s-o faci daca nu te sprijina nimeni daca,oricate lacrimi ti-ar clati chipul,nu exista vreo persoana care sa observe asta?Iti amintesti de scepticism,de esecuri(de acea multitudine de esecuri,de aspiratii facute pulbere,de ezitarile tale) si de infima parte de succese.

  Vrei sa uiti sa speri?Vrei sa incetezi sa zbori printre vise?Vrei sa te opresti a spune ceea ce gandesti,ceea ce-ti doresti?Unde vrei sa fugi?Unde vrei sa te ascunzi si de ce pui atatea intrebari?Daca vrei sa pleci,nu mai astepta nimic!Oricum,toate greselile-ti au fost benevole si nu indrazni sa negi!Continua sa distrugi ceea ce detii!Vei pierde curand totul.

  Totusi...nu uita nimic!Trecut,prezent si viitor-fac parte din existenta ta,cu bune si rele,cu zambete puerile/mature,cu lacrimi,cu ganduri,cu sentimente de iubire/ura,cu tot ceea ce te-a maturizat sau nu,ceea ce a provocat rani sau nu.

  Aminteste-ti totodata de fiecare greseala a celui de langa tine,pentru ca altfel vei spune mereu ca e prima data,ca nu se va mai repeta,ca in curand va fi devenit o iluzie.

  Hai sa speram din nou!Hai sa ne prindem de mana si sa privim clarul cerului impreuna,sa ne amintim in aceasta zi de copilarie,de nazdravaniile facute,de respectul ce ni-l purtam si azi nu mai exista,de acele zambete sincere,de ceea ce simteam atunci in comparatie cu sentimentele de acum.

  Vreau sa zbor.Vreau sa plec din aceasta lume monotona,falsa,fictiva,lipsita de farmec.Vreau sa ma indepartez,sa fiu singura si sa iau cu mine doar lumea pe care mi-am creat-o de-a lungul timpului,lumea in care nu am trait decat eu.Desi am indoieli ca voi face bine,nu voi ramane,cu toate ca risc sa-i ranesc pe cei care poate ma iubesc,pe cei care au nevoie de mine,pe cei carora le sunt indispensabila.

  Vreau sa cred ca distanta nu ucide mereu sentimente,ea le poate multiplica,le poate face mai intense astfel incat sa-ti doresti sa fii in alt loc,sa lasi totul si sa te intorci,chiar daca e aberant.
Poate ma voi intoarce candva si-mi voi lua un insotitor,poate il voi mai atinge...