Marele nostru poet,Tudor Arghezi,referindu-se la talentul uman innascut,spunea:"Atunci cand scrii,deschide miezul si scoate din calimara,Universul".Si mai spunea ca "un fruct poarta in sine si varfuri ,dar si radacini"...
Asadar,este imbucurator faptul ca Tudor Arghezi nu dauneaza grav sanatatii ci,din contra la umbra lui ocrotitoare se nasc si infloresc precum florile de primavara,multi tineri al caror har scriitoricesc uimeste...
Scrierile acestor tineri reprezinta acea gura de aer curat intr-un secol al vitezei,al telefoniei mobile,al clonarii si al disputelor de orice fel.Este greu sa ne exprimam gandurile sincere si calde in public...uneori ne este chiar imposibil...Oare de ce,pana si mamei care ne-a dat viata si ne-a crescut,ne vine atat de dificil sa-i spunem:mama,tin la tine,mama,te iubesc?Si mai trist este insa faptul ca ne este mai usor sa rostim celor din jur:te urasc!...sau...nu meriti!sau...nu esti bun de nimic!decat...INTOARCE-TE,IUBITULE,TE VOI ASTEPTA LA NESFARSIT...TE IUBESC!cum zice autoarea...
Scriitorul Gabriel Garcia Marquez spunea in Scrisoarea de adio:"Omule ,spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti...pentru ca nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete".
Stefania a reusit sa faca acest lucru:prin cartea sa,ea ne incredinteaza simtamintele sale:a iubit,iubeste si...va iubi mereu.Unii oameni condamna sinceritatea,altii o lauda.Eu ii apreciez sinceritatea si,la randul meu,o laud si o felicit.Cartea ei,mai intai de toate,este un act de curaj.Rasfoind-o de curand,i-am spus:"Draga mea,omul caruia i te adresezi,trebuie sa fie un om fericit".A zambit complice...
Citindu-i mai atent cugetarile,mi-am retrait si eu copilaria si primii ani ai adolescentei petrecuti tot in acest oras,Tg.Carbunesti.Mi-au revenit in minte anii de scoala,am resimtit primele bubuituri in cosul pieptului si parca l-am revazut pe colegul meu de banca,mereu ciufulit si fara dintii din fata pentru care insa,cu trecerea anilor,am ramas doar o vafa imagine.M-am gandit ca,in acea vreme,ar fi trebuie sa simt mai mult,sa traiesc mai intens si sa indraznesc mai mult.
Si iara astfel,cuvintele se joaca printre amintirile noastre,dar nu mai pot intoarce timpul inapoi,iar dupa lecturarea cugetarilor Stefaniei am avut nostalgii,am revenit in prezent si am frematat la gandul ca...totusi..."DOARE ATAT DE MULT SAGEATA CU VENIN INFIPTA IN INIMA DE LA CINEVA DRAG"...
Prof. Daniela Babu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu