Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere.

luni, 30 august 2010

Lacrimi


   Aveam nevoie doar de sustinere,atat.Astfel m-as fi putut bucura pe deplin de reusite,de clipele extatice.Dar cum totul nu putea fi perfect,era absolut necesar sa te ivesti tu si sa ma distrugi,sa-mi distrugi sperantele,sa ma faci sa nu mai cred in talentele mele,in puterea mea de a merge mai departe,de a infrunta hazardul asa cum o faceam cand nu-mi erai alaturi.In aceste clipe nu te mai iubesc.Te vreau departe.Vreau sa pleci si sa ma lasi singura.Totusi…puteai fi mai subtil.Cred ca pot afirma cu tarie ca toate celelalte primite nu valoreaza nimic.Da…sunt ambitioasa,insa asta nu inseamna ca pot fi puternica la infinit si,indiferent de ce s-ar intampla,imi pot urma visurile.Nu mai pot continua,nu mai pot lupta.Am sa cedez si asta datorita tie.
   Dragostea ta exorbitanta ma raneste…profund!refuz sa o mai primesc.

   Revine treptat perioada in care vreau doar sa ma ascund,sa ma indepartez de acest rau ce ma nelinisteste.Imi doresc sa ma pierd si sa nu ma mai gasesti.
   Gandurile-mi echivoce par sa nu-mi ofere liniste.Nici ele?   Vreau sa se termine totul!Nu stiu daca mai rezist,pentru ca si eu incep sa devin sceptica,nu mai cred in mine.De-as putea controla totul,de s-ar intampla o minune si mi-as schimba caracterul...Sunt inca demoralizata.
   Insa,cu certitudine,voi ramane aceeasi tanara ce sufera chiar si pentru nimic,ce isi varsa amarul in scris.

Un comentariu: